Cu toții cunoaștem că bunurile pe care soții le acumulează împreună în timpul căsătoriei sunt o proprietate comună, deci fiecare are dreptul de a folosi poseda acele bunuri și la o eventuală împărțire fie pînă la desfacerea căsătoriei sau după desfacerea căsătoriei, se pornește de la ideea că atît soțul cît și soția au dreptul la o cotă parte egală.
Însă probabil pe cei mai mulți îi interesează de fapt un alt subiect, care bunuri sunt personale ale soților și respectiv fie soția sau soțul nu pot pretinde la ele după desfacerea căsătoriei. Deci astăzi vreau să discut despre bunurile personale ale soților.
Regula generală spune - bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi pînă la încheierea căsătoriei sunt bunuri personale, fie că este o masină, apartament etc. (la acest bun ar putea pretinde soțul sau eventual soția dacă acesta va putea demonstra că din contul mijloacelor proprii soțul a contribuit la sporirea valorii acestor bunuri, deci a participat la o reparaţie capitală, reconstrucţie, reutilare, reamenajare etc).
O altă categorie de bunuri care sunt personale ale soțului sunt bunurile primite în dar, deci obținute prin donație, obţinute prin moștenire sau obținute în alt mod gratuit în timpul căsătoriei.
Și cea de-a treia categorie de bunuri care se consideră bunuri personale sunt lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi altor obiecte de lux, deci sînt proprietate personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul de dobîndire.
Actualmente se practică o „metodă” foarte bună prin care puteţi fi lipsit de grija „împărţirii”. Dacă vă este teamă că vă puteţi pierde bunurile sau dacă nu doriţi ca celălalt soţ să pretindă la averea dumneavoastră, încheiaţi un contract matrimonial. Acest contract poate fi încheiat şi înainte de înregistrarea căsătoriei, dar şi după. Astfel, stabiliţi din timp care şi ce bunuri are şi cum vor fi împărţite în cazul unui eventual divorţ.