Prevederile ce limitează dreptul de acces la justiție al persoanelor declarate incapabile - neconstituționale

Astăzi, 17 noiembrie 2016, Curtea Constituțională a pronunțat hotărârea pentru controlul constituționalității unor prevederi din Codul civil și Codul de procedură civilă privind drepturile și libertățile persoanelor cu dizabilități mintale.

Prevederile contestate din Codul civil stabilesc că persoana, care în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale, poate fi declarată incapabilă de către instanţa de judecată iar asupra ei se instituie tutela.

Totodată, potrivit prevederilor contestate din Codul de procedură civilă, adulții declarați incapabili nu își pot apăra în instanță de sine stătător drepturile, libertăţile şi interesele legitime, cererile depuse de către aceștia nu sunt examinate de către instanța de judecată, fiind restituite sau scoase de pe rol, iar actele de procedură efectuate de aceștia sunt lovite de nulitate. La fel, cererea de declarare a incapacității de exercițiu poate fi examinată fără audierea persoanei.

Curtea a reținut că, potrivit articolului 16 din Constituție, respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. Potrivit garanțiilor constituționale, de o protecție specială din partea întregii societăţi beneficiază persoanele cu dizabilități.

Curtea Europeană în jurisprudența sa a subliniat că este necesar un control strict asupra măsurilor cu un impact negativ asupra autonomiei individuale a unei persoane și că luarea în considerare a măsurilor alternative la lipsirea de capacitate juridică este un factor de care se ține cont atunci când se analizează proporționalitatea unor astfel de măsuri. De asemenea, Curtea Europeană a reținut că limitarea capacității juridice trebuie să fie aplicată de către autoritățile naționale doar într-o ultimă instanță, atunci când au considerat, după o evaluare atentă, că orice alte măsuri alternative mai puțin restrictive nu au fost eficiente.

În contextul celor menționate, Curtea a subliniat că instituția tutelei în sine nu este neconstituțională, însă pentru a fi conformă prevederilor Constituției, urmează a fi interpretată în sensul în care declararea incapacității de exercițiu vizează doar persoanele cărora le lipsește în totalitate discernământul în privința cărora aplicarea altor măsuri de protecție mai puțin restrictive se dovedește a fi ineficientă. 

De asemenea, Curtea a constatat că instituția tutelei potrivit actualelor reglementări, privează persoana în totalitate de dreptul de a întreprinde în nume propriu orice acțiune minoră care ar viza-o, inclusiv de dreptul de a se adresa în instanța de judecată.

Potrivit Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, statele trebuie să asigure un acces efectiv la actul de justiţie pentru persoanele cu dizabilităţi, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, inclusiv prin asigurarea de ajustări de ordin procedural şi adecvate vârstei, pentru a le facilita un rol activ ca participanţi direcţi şi indirecţi, inclusiv ca martori, în toate procedurile legale, inclusiv etapele de investigaţie şi alte etape preliminare.

În același sens, Curtea Europeană a reţinut că în cazurile în care persoana se află în conflict cu tutorele ei şi „acolo unde conflictul poate avea un impact major asupra situaţiei juridice a persoanei", este esenţial ca aceasta să beneficieze de dreptul de acces la un tribunal. Problema suprasolicitării instanțelor judecătorești poate fi evitată prin alte mijloace mai puțin restrictive decât negarea automată a accesului direct a persoanei la instanță, de exemplu, prin limitarea frecvenței cu care se pot introduce astfel de cereri sau prin introducerea unui sistem de examinare prealabilă pe baza dosarului a admisibilității cereri.

În contextul celor menționate, Curtea a reținut că restricțiile impuse de Codul de procedură civilă care limitează excesiv drepturile persoanelor declarate incapabile în privința accesului la justiție sunt contrare Constituției.