Stabilirea domiciliului copilului minor

Litigiile de familie și în special cele ce privesc și determinarea domiciliului copilului/copiilor minori sunt mai sensibile și necesită o atenție mai mare, pentru a urmări respectarea intereselor copilului minor. Vreau să vă aduc la cunoștință că deși în anul 2020 au fost efectuate mai multe modificări ale prevederilor din Codul familiei ce țin de stabilirea domiciliului copilului minor și nu doar, în cadrul consultațiilor pe care le avem pe tematica stabilirii domiciliului copilului minor, am observat că aceste norme nu sunt cunoscute în mare parte. Deci am decis că astăzi vom aborda acest subiect și prin prisma modificărilor efectuate de legea nr. 112 din 09 iulie 2020, în vigoare din 14 august 2020, prin care au fost modificate anumite prevederi legale din Codul familiei.

Deci una din modificări privește situația copilului care a atins vîrsta de 14 ani, respectiv în cazul în care părinții locuiesc separat, copilul care a atins vârsta de 14 ani alege cu care dintre părinți vrea să locuiască. Dacă acesta refuză să aleagă cu care părinte vrea să locuiască, domiciliul copilului se stabilește prin acordul părinților. Dacă lipsește acordul părinților cu privire la stabilirea domiciliului copilului, iar copilul care a împlinit vârsta de 14 ani refuză să aleagă cu care părinte vrea să locuiască, domiciliul minorului se stabilește de către instanța de judecată.

Situația reglementată mai sus nu se regăsea anterior în Codul familiei, respectiv se punea în discuție doar situația cînd părinţii locuiesc separat și trebuiau să identifice un acord cu privire la domiciliul copilului care nu a atins vîrsta de 14 ani, în caz contrar domiciliul urma să fie stabilit de către instanța de judecată, ținîndu-se cont de o serie de criterii și inclusiv de părerea copilului dacă acesta a atins vîrsta de 10 ani. La moment criteriile după care decide instanța de judecată domiciliul copilului s-au păstrat, deci ataşamentul copilului faţă de fiecare dintre părinţi, faţă de fraţi şi surori, vîrsta copilului, calităţile morale ale părinţilor, relaţiile existente între fiecare părinte şi copil, posibilităţile părinţilor de a crea condiţii adecvate pentru educaţia şi dezvoltarea copilului (îndeletnicirile şi regimul de lucru, condiţiile de trai etc.), însă criteriul vîrstei de 10 ani necesar pentru a consulta opinia copilului minor nu se mai regăsește în norma legală, fiind indicată sintagma ”instanța de judecată va ține cont de opinia copilului, în conformitate cu vârsta și gradul său de maturitate”.

 O altă situație care a fost detaliată prin legea de modificare ne dă răspuns unde va fi domiciliul copilului minor pînă la stabilirea acestuia de către instanța de judecată, ori anterior foarte des părintele care nu avea copilul la domiciliul său și se adresa în instanța de judecată cu o cerere de stabilire a domiciliului copilului la domiciliul său, putea formula o cerere în cadrul procesului prin care solicita ca pînă la finalizarea cauzei domiciliul copilului să fie stabilit la el.

  Astfel în cazul în care lipsește acordul părinților cu privire la stabilirea domiciliului copilului, până la stabilirea acestuia de către instanța de judecată, domiciliul copilului este considerat domiciliul părintelui cu care acesta locuiește permanent.

  În cazul indicat mai sus, părintele care locuiește separat de copil are dreptul să petreacă timpul cu copilul la domiciliul său, dacă aceasta nu contravine interesului superior al copilului, luându-se în considerație vârsta copilului, proximitatea domiciliului părintelui care locuiește separat, frecventarea studiilor/participarea la activități extrașcolare, conform unui program stabilit de autoritatea tutelară teritorială.

Image Designed by Freepik