Fiecare din noi simte și percepe noțiunea de familie în mod diferit. Pentru cineva este o sursă de iubire, respect și un mediu propice pentru dezvoltare, iar pentru alții familia este egalată cu sentimentul de frustrare, relații tensionate, violență. Atunci cînd Avocații sumt implicați în asistarea unei părți într-un dosar familial, noi percepem familia mai mult ca un grup de persoane, înrudite prin sînge, ce stabilesc un set de drepturi și obligațiuni pe care se angajează să le respecte și ce se bucură de protecție juridică, iar odată ce acest echilibru este distorsionat și chiar pierdut, urmează să fie restabilit sau identificată o alternativă pentru a asigura protecția juridică valorilor ocrotite de dreptul familiei.

 

Astfel dacă relațiile de familie nu mai pot fi menținute, iar relațiile au fost deteriorate definitiv între soți, aceștea au la dispoziție posibilitatea de a desface căsătoria la oficiul de stare civilă, dacă exprimă un acord comun în acest sens, dacă nu au copii minori și nu au litigii privind partajul bunurilor dobîndite împreună. A doua alternativă - soții pot desface căsătoria adresîndu-se în instanța de judecată dacă au copii minori, în lipsa acordului unui soț la divorț etc, cazurile detaliate fiind menționate în art. 37 Codul familiei.

 

Însă idea centrală pe care optez să o pun în discuție astăzi este care va fi  domiciliul provizoriu al minorului/minorilor, dacă părinții nu pot decide cu cine va domicilia copilul pînă la desfacerea căsătoriei de către instanța de judecată.

Este o situație dificilă, pentru că la această etapă emoțiile sunt cele care dirijează acțiunile părților și luciditatea mai puțin se face simțită. Procesul de divorț în situația în care se înaintează și solicitarea de a se stabili domiciliul minorului cu unul din părinți se bucură de o celeritate în examinare. Totuși tergiversarea în examinare este posibilă datorită comportamentului părților, înaintarea unor acțiuni reconvenționale, discutarea unor pretenții cu privire la partaj, acestea pot îngreuna soluționarea și pronunțarea unei decizii. Tocmai în așa situații este imperios necesar ca judecătorul să decidă provizoriu cu cine din părinți va domicilia minorul/minorii pînă la soluționarea cauzei, dacă părinții nu identifică o soluție comună.

 

 

Instituția asigurării acțiunii este soluția, care reprezintă o totalitate de măsuri silite dispuse temporar de către judecător sau instanța de judecată la solicitarea părții interesate, menite să garanteze executarea efectivă a unei hotărîri judecătorești.

În aceste tipuri de cauze măsura de asigurare solicitată va fi următoarea - aplicarea măsurii de asigurare a acțiunii sub forma transmiterii copilului minor/copiilor minori în grija și sub supravegherea reclamantei/reclamantului. Iar instanța va analiza oportunitatea stabilirii domiciliului provizoriu al minorului/ minorilor cu unul din părinți.

 

Chiar dacă în art. 175 Cod de procedură civilă nu vom identifica în lista enumerată aceast tip de măsură de asigurare, ea este una perfect valabilă, or Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.32 din 24.10.2003 atenționează în pct. 5 că măsurile enumerate în art. 175 Cod de procedură civilă nu sînt exhaustive și judecătorul sau instanța poate aplica, după caz, și alte măsuri de asigurare a acțiunii care să corespundă scopurilor art. 174 Cod de procedură civilă.

 

Ținînd cont că temeiurile de aplicare a asigurării acțiunii nu sunt enumerate expres în art. 174 Cod de procedură civilă, urmează ca judecătorul să stabilească necesitatea aplicării măsurilor de asigurare. 

Astfel că este oportun să menționez că Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 32 din 24.10.2003 a suferit modificări fiind completată și modificată de Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.3 din  15.04.2013 ce specifică ce vor verifica instanțele cînd vor aplica măsura de asigurare. Deci în situația cînd înaintați o cerere de asigurarea a acțiunii cu obiectul ce privește transmiterea copilului minor în grija și sub supravegherea reclamantului/reclamantei fiți convinși că v-ați expus cu privire la următoarele criterii expuse din pct. 13 al Hotărîrii Plenului CSJ nr.3/2013:

 

Practica judiciară în Republica Moldova la acest capitol este mai puțin dezvoltată, fiind încurajată tendința ca părțile să rezolve amiabil aspectul ce ține de domiciliul provizoriu al minorului pînă la soluționarea divorțului, fie apelînd la autoritatea tutelară sau părțile de comun acord să ajungă la acest consens. Însă dacă soții eșuează amiabil să soluționeze acest aspect, partea sau părțile se vor adresa în instanța de judecată.

 

Image Designed by Freepik