Medierea judiciară va deveni o procedură obligatorie

Astăzi, 09.11.2016 a avut loc ședința Comisiei Juridice, Numiri și Imunități al Parlamentului Republicii Moldova, pe ordinea de zi s-a aflat în examinare și Proiectul de Lege pentru completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.255-XV din 30.05.2003. 

Acest proiect a primit aviz pozitiv din partea comisiei și va fi examinat în continuare în Parlamentul Republicii Moldova, în lectura a II-a. 

Proiectul de lege vizează completarea Codului de procedură civilă cu un capitol nou, Capitolul  XIII cu indice 1 „Medierea judiciară”.

Conform proiectului de lege menționat medierea judiciară se propune drept o modalitate obligatorie de soluţionare amiabilă pentru următoarele categorii de litigii:

1. a) protecţia consumatorilor;
2. b) litigiile de familie;
3. c) litigiile privind dreptul de proprietate asupra bunurilor între persone fizice și/sau juridice de drept privat; 
   d) litigiile de muncă;
4. e) litigiile care rezultă din răspunderea delictuală;
5. f) litigiile succesorale;
6. g) litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de intentare a procedurii de insolvabilitate.

Menționez că acest proiect de lege a fost criticat alături de alte blocuri de modificări legislative propuse de Centrul pentru Reformă în Sistemul Judecătoresc, opinia critică înaintată de Centrul de Resurse Juridice din Republica Moldova împreună cu alte 19 organizații non-guvernamentale, se regăsește în comunicatul prezentat la 18.06.2015.

Conform proiectului termenul medierii judiciare nu va depăși 45 de zile de la data pentru care a fost fixată prima şedinţă de soluţionare amiabilă a litigiului.

Analizând statistica de examinare a cauzelor în instanțele naționale și numărul destul de mare a cauzelor, acordarea unui termen pentru mediere de 45 de zile, crează riscul că judecătorii vor fi puși în fața unei alegeri dificile fie de a respecta acest termen în detrimentul activității de bază de examinare a cauzelor, ori de a încălca termenul acordat pentru mediere. Într-un final ambele situații vor duce la creșterea termenului de examinare a cauzelor. Aceasta din urmă, împreună cu creșterea volumului de muncă, va duce la reducerea eficienței instanțelor de judecată.

Proiectul de lege atribuie judecătorului puterea de a obliga părțile de a se prezenta în ședința de mediere, chiar dacă sunt reprezentate. 

Medierea în sine presupune o procedură amiabilă,  iar obligarea părților să se prezinte în instanța de judecată ar putea amplifica tensiunile între părți, ceea ce nu predispune spre un rezultat pozitiv al medierii. De asemenea, pentru o mediere de succes este nevoie de crearea unei atmosfere care să predispună spre negocieri și discuții, adică să fie petrecută în alte încăperi decât sala de judecată.

Considerăm că proiectul nu rezolvă problema de a reduce numărul dosarelor pe rolul instanțelor de judecată, ori proiectul atribuie sarcina medierii judecătorului căruia i s-a repartizat cauza. Prin aceasta, dosarele vor rămâne tot în gestiunea instanțelor de judecată, care deja sunt supraâncărcate. Proiectul în acest sens menționează că în cazurile în care părțile nu ajung la un acord, cauza va fi repartizată unui alt judecător, ceea ce va duce și la mărirea volumului de muncă al judecătorilor și al personalului care asistă judecătorii.

Considerăm că proiectul de lege urma să se focuseze pe implicarea mediatorilor atestați potrivit Legii nr. 137 din 03.07.2015 cu privire la mediere, care sunt instruiți în acest domeniu și dispun de aptitudinile necesare de a soluționa litigiile amiabil. 

Acestea sunt unele din comentarii pe marginea acestui proiect de lege. Considerăm că acest proiect necesită o revizuire suplimentară și complexă.

Image Designed by Freepik